Cap. 1
A fost o data un popor de dezbinati. Ei au avut o perioada infloritoare. Apoi a venit razboiul si vecinii lor, care erau un popor de nesatui, le-au dat-o la "temelie". Au urmat 50 de ani de defrisari umane si umilinte. Care era mai valoros si mai nesupus era anihilat. Toti erau obligati sa renunte la ideea de entitate de sine statatoare financiar si uman. Singura lor ancora sufleteasca a fost credinta in Dumnezeu. Aici ... oricat s-au straduit dusmanii sa loveasca, nu au reusit mare branza...
Cap. 2
Poporul dezbinatilor a gasit o metoda bizara de supravietuire si rezistenta, in fata necazului care a picat pe capul lor - nu se stie inca de ce, nici pana in zilele noastre. Aceasta metoda se cheama simplu... haz de necaz.
In primii ani dupa ce, in urma unei convulsii sociale de pe la finalul anului 1989 - care inca nu se stie exact de ce si cum a avut loc - soldata cu miltisoare victime umane, pentru care nici pana in zilele noastre nu a raspuns nimeni... poporul dezbinatilor s-a ales cu un soi de pseudo-libertate... cu care ei credeau ca stiu ce trebuie sa faca, dar treaba nu prea a stat asa.
Cap. 3
Ei, poporul dezbinatilor, fiind dezbinati, ca orice dezbinati care nu sunt capabili sa se uneasca si sa termine o data cu dezbinarea asta a lor dezbinacioasa... s-au trezit cu niste conducatori la carma tarii, despre care vorbeste lumea prin targ pe la colturi, ca nu prea ar fi iubitori de poporul dezbinatilor dezbinaciosi, ci ar fi mai degrab' atenti la ce ordine primesc de la poporul nesatuilor vecini... dar nu se stie sigur daca e asa... ca istoricii din acele vremuri... fie frecau menta pe la colturi, fie scriau ce li se spunea sa scrie.
Cap. 4
Hazul de necaz... nu le folosea la nimic poporului dezbinaciosilor, in sensul de a repara situatia, dar macar le mai alina trista situatie de cacao in care se aflau si le trecea mai usor timpul neplacut, in care se aflau, la acea vreme.
Astfel primul lor conducator, un guster batran, uns cu toate alifiile, a fost poreclit "bunicuta" in speranta ca va veni un lup hamesit si il va manca... vezi povestea cu scufita rosie.
Ca am uitat sa va spun dar la astia hazlii le placeau si povestile... se inebuneau dupa ele. Cum spunea unul o poveste... se strangeau cativa sa caste gura.
Cap. 5
Al doilea conducator, un baiat citit si cu oarece prestanta, despre care unii spun ca semana la moaca cu Cuza... un domnitor incomod, care a facut multe traznai, dar nu se stiu multe adevaruri despre el, tocmai din cauza ca istoricii de la acele vremeri, nu isi faceau datoria sa consemneze corect in cartile de istorie.
Pe asta, pe al doilea, poporul dezbinaciosilor l-a poreclit "tzapul" in ideea ca urca pe culmi si ii scoate din rahat... parea mai corect asa... dar mare branza nu a facut la vremea lui.
Totusi "tapul" a rezolvat cateva chestii in planul politicii externe care nu le-au placut la vecinii hamestiti. Ei nu vedeau cu ochi buni ce facea "tapul"...
Cap. 7
Eiii, dragii babei... A venit vremea si celui de-al treilea conducator. Ales atent, cu un plan subtire. El era baiat bun. Nu ii supara vecinii hulpavi, nu ii supara nici pe vulturii care asteptau sa se mai sature hulpavii de halit, dar li se cam terminase cherosenul, tot dand tarcoale si asteptand sa le vina si lor randul.
P-asta... desi semana cu un cimpanzeu shashiu... l-au poreclit simplu "chiorul".
M-am intrebat mult de ce... poate pentru ca el vedea doar ce ii convine lui...
Oricum cand a venit pe scaunul tarii, fraierii de dezbinati s-au bucurat, pentru ca ei se gandeau ca fiind fost capitan de nava, "chiorul", va stii sa carmeasca tara prin furtuna involburata prin care trece... Ash... ti-ai gasit... si p-asta la durut in cur de poporul dezbinatilor.
Cap. 8
Desi poporul dezbinatilor a incercat chiar si prin referendum sa scape de el, de "chior", nu le-a reusit. Era prea bine infipt. Nesuparand-ui pe niciunii dintre dusmani era prea bun ca sa fie dat jos de pe scaun. Asa ca dezbinatii s-au resemnat si au incepit sa plece masiv din tara lor. Ca pana atunci plecau asa ici colo... dar dupa toate astea... si-au luat gandul ca va mai fi bine pentru ei in propria tara si plecau pe capete.
Am uitat sa va spun ca tara dezbinatilor era asa bogata, ca baleau multi la bogatia ei. Campii manoase, paduri dese si bogate, iesire la Marea Neagra, avutii in subsol de iti sta mintea... cum sa nu baleasca astia ca lupu' la stana.
Cap. 9
Vazand dezbinatii plecati, ca pe conducatori ii tot doare la bashchetzi, ca ei au plecat in pribegie si putin le pasa de supararea si saracia lor... ce s-au gandit... ian' sa le mai facem noi la astia cu batul pe la gard, sa vedem ce se mai intampla. Asa ca la alegeri au votat masiv un neamt, spre uimirea hraparetilor, care aveau pregatite cateva piese de rezistenta, cu care sa ii loveasca la temelie in continuare. Pe una din piese dezbinatii au poreclit-o "Mickey Mouse"... probabil pentru ca facea giumbushlucuri si era cam mincinos....
Fraierii de dezbinati nu s-au gandit, ca degeaba au adus la masa politica, pe unul cu prestanta, care vorbeste doua limbi fluent si nu ii face de ras pe unde ii reprezinta... atata timp cat scaunele de la divan au ramas ocupate tot de aceiasi purcelusi trandafirii... tot nicio branza nu se intampla.
Asa ca a inceput o lupta surda... alimentata si de vulturii hamesiti din inaltul cerului.
Si s-au luptat... si s-au luptat... ca in povestea cu dragonul sovaielnic.
Si toti dezbinatii fie ca erau pro, fie ca erau contra, asteptau o noua runde de alegeri... pentru ca se plictisisera de ei.
Cap. 10
Neavand purcelusii roz ce sa zica despre noul conducator al dezbinatilor... l-au poreclit "Robocop"... interesanta porecla nu? avand in vedere cu personajul cu pricina, asa cum bine stiti era cam invincibil, homo-robot fiind.
El insa ii ignora constant pe purcelusi... de fapt el ignora cam pe toata lumea.
Am uitat sa va spun ca purcelusii roz erau foarte mandrii de ei, pentru ca erau condusi de un mistret cu dintii tociti si lipsit de scrupule, pe care il adulau fatarnic, de teama sa nu ii programeze la abator. Mai au fost cazuri... cand s-a razvratit cateun rozaliu si a disparut subit.
Cap. 11
Lupta e lupta si ca orice lupta intre fatarnici e nedreapta, incorecta, fara final previzibil.
Totusi... cand vulturilor li se face foame... treaba e cotoioasa.
Degeaba incercau purcelusii sa faca pe zmeii... o pesta porcina le-a aratat ca sunt vulnerabili... plus ca s-au vazut nevoiti sa negocieze cu diverse medii ostile lor... Mistret versat dar cand dai nas in nas cu crocodili, hiene si alte d-astea... si toate trimise de un leu batran cica "soros" il cheama... sincer... cat sa rabzi... cum sa o scoti la liman?
Vaicarelile mistretului nu mai impresionau pe nimeni... asa ca incet dar sigur, multi s-au "paralelizat" fata de el.
No comments:
Post a Comment