Pentru mine religia este ca o scoala a relatiei tale cu Dumnezeu. Foarte utila. Aseaza lucrurile pe carari batatorite si verificate de grupuri imense de oameni si de generatii intregi. Sunt unele locuri sacre, unde este suficient sa intrii si sa stai ca prostul asa, fara sa spui, sau sa gandesti nimic... si entitatile de lumina de acolo vin si te curata energetic, isi fac treaba, caci ele stiu ce ai tu nevoie si ce nu si de ce ai venit. Tu doar te lasi pe "mana" lor si te duci acolo pentru ajutor... si de cele mai multe ori, pote uiti sa multumesti, poate uiti sa iti ceri iertare... poate uiti chiar si sa ceri permisiunea sa intrii in acel loc... mai ales daca este un loc de sihastrie, un loc unde spiritele naturii sunt stapane.
Fiecare dintre noi se "incarca" undeva... poate e o carare de munte, poate e malul marii, poate e locul unde a copilarit, poate e o pestera, poate e o Biserica anume... impoartant este ca omul sa constientizeze si sa isi ofere ori de cate ori are nevoie acest moment intre el si Marele Spirit cu toate darurile lui.
Este insa o mare diferenta intre cel care intra cu sufletul curat si cu credinta, intr-un asfel de loc... si cel care vine cu ganduri rele... daca pangaresti un astfel de loc, invariabil iti atragi recompense neplacute, poate platesti chiar si cu viata... fiecare primeste fix ce merita.
Am intalnit o doamna in calea mea, cu care mi-a facut placere, sa ma conversez pe teme parapsihologice si spirituale.
La un moment dat, din vorba in vorba, mi-a ridicat o bobita la fileu cu urmatoarea intrebare:
- Daca Iisus a venit si a ridicat pacatele lumii de ce este atata suferinta pe Pamant? de ce oamenii nu traiesc ca in Rai?
si eu i-am spus:
- Pai hai sa ne gandim... ce spunea el dupa ce ii ajuta pe oameni... "Du-te si nu mai pacatui"... corect?... din punctul meu de vedere el a "resetat" lista de virusi a "PC-ului omenirii" la acel moment de acum 2000 de ani, cand lucrurile o luasera razna rau de tot, asa cum scriu cartile sfinte... dar daca noi am continuat sa ne umplem de "virusi" in loc sa fim cuminti... cum sa nu fie suferinta?
Nu a zis nici da nici nu dar a cazut pe ganduri.
Este foarte sensibil acest domeniu si fiecare dintre noi are experientele si trairile lui personale, care sunt doar ale lui... pe unele nici macar nu simte omul nevoia sa le impartaseasca.
Religia e o treapta importanta in relatia noastra cu lumea nevazuta, indiferent care este religia fiecaruia, indiferent cate cautari religioase are fiecare, important este sa iti fie relevat Dumnezeu (sau cum se cheama varful de lance al credintei respective), sa te tii strans de credinta ta, sa nu "freci la cap" pe altii cu subiectul "cat de credincios esti tu" si nici sa nu incerci sa ii convingi ca ceea ce crezi tu e mai bun, ca religia ta e mai adevarata ca religia mea, ca Soarele rasare mai cu mot la tine decat la mine, ca muschii tai sunt mai mari si mai buni ca muschii mei... Acolo, pe cararea credintei, fiecare este singur cu Dumnezeu. Bineinteles ca este minunat cand se strang mai multi si participa la o ceremonie, are mult mai multa forta... dar fiecare trebuie sa vina ca asa vrea el si sa plece cand vrea el, daca vrea el... fara constrangeri.
No comments:
Post a Comment