A mai trecut un an peste noi, cu bune și cu rele.
Anul este pănă la urmă și o lecție a vieții, a naturii, care
ne arată că aici la noi, totul se mișcă pe o spirală ascendentă, trecând prin
cele patru anotimpuri: iarnă (lipsuri, frig, hibernare, moarte), primavară (inmugurire,
topirea zăpezii, încălzire, renaștere), vară (dogoare, creștere și coacere,
maturizare), toamnă (culegerea roadelor și umplerea cămării cu provizii, îmbătrânire,
ploi și răcirea vremii).
Dacă ne uităm la o veveriță, sau la un urs, cum iși duc
viața ei peste an, observăm ca fac același lucru ca noi, pentru că sunt ai
locului și rămânând pe loc, trebuie să se descurce, peste lunga iarnă. Dacă
analizăm felul cum viețuiește o pasăre migratoare, descoperim altceva,
descoperim că ea, datorită aripilor poate parcurge relativ ușor distanțe mari
și astfel, are un traseu care îi permite să schimbe locul, protejandu-se de
frigul iernilor noastre și să revină când roata anului, aduce clima acolo unde
ea se poate descurca, fară să moară de frig. Iarna, unele animale aleg să își
încetinească funcțiile vitale, altele trăiesc din proviziile stocate de toamna,
altele aleg să părăsească locul și să se
întoarcă când se îndreaptă vremea. Lupta pentru supraviețuire fiecare specie o
duce în felul său.
Mereu m-a fascinat să urmăresc chiar și o furnică, cum se
luptă cu câte o greutate, mult mai mare decat corpul ei și cum o duce victorioasă,
până la mușuroi. Documentarele despre viața animalelor sunt o adevărată bogăție,
pentru că noi astăzi locuim în mare parte în oraș și ne-am rupt de natură. În
plus avem șansa să vedem și viața animalelor care nu trăiesc pe la noi și
astfel grădinile zoologice, nu își mai au sens. După părerea mea, ar trebui
desființate grădinile zoologice și create cât mai multe rezervații naturale cu
vaste întinderi, unde omul să nu le mai deranjeze, doar să le observe și să
ajute la menținerea echilibrului, așa cum faceau străbunii. Oamenii de pe aici,
trăiau în trecut, integrându-se și armonizându-se cu natura și cu ciclurile ei.
Astăzi însă se petrece un fenomen ciudat cu noi și mă întreb ce este oare în
mintea unora, care se alarmează că vine frigul și a început să ningă în plină
iarnă, sau strâmbă din nas când văd în farfurie preparate tradiționale
românești și își chinuie corpul cu fel de fel de produse alimentare de import,
care nu sunt specifice acestor locuri, nici măcar din punct de vedere energetic.
Ce am mai uitat noi, față de stămoși este cum, cât și când să le mâncăm. Am
pierdut rostul în care trăiau ei.
Noi astăzi tăiem un copac, sau un porc, sau o găină, sau
orice altă jertfă adusă pentru a ne menține propria viață, mă refer inclusiv la
culegerea roadelor vegetale și ne comportăm de parcă asta ni se cuvine și are
balta pește la nesfârșit, uitând să mulțumim, uitând să permitem naturii să
pună acel ceva la loc. Noi omenirea de azi, ne comportăm din ce în ce mai
distructiv, cu noi înșine, cu cei din jur și cu tot ce ne înconjoară în general,
urmând exemplul străinilor mai avansați tehnologic cică. De ce? Pentru că am
pierdut legătura cu străbunii și cu rosturile lor în relația cu Mama Pământ și
cu Roata Anului. Încă mai este timp să recuperăm și să reparăm... dar nu mai
mult de două trei generații.
Unii cercetători străini, deja se gândesc cum să populeze
omenirea Planeta Marte, cum să facă acolo posibilă dezvoltarea plantelor și
animalelor, pentru ca apoi să ducă și oameni acolo. Alții se gândesc la orașe
ecologice, unde deșeurile să fie reciclate inteligent și reintegrate în
circuitul firesc al naturii, iar poluarea aerului și apelor să fie redusă la
zero. Pașii lor însă sunt prea mici pentru cât de vertiginos se extinde
omenirea, acționând defectuos. Planeta noastră dă semne de suferință.
Ascultam cuvintele unui shaman venit de departe, care spunea
că noi românii suntem binecuvântați pentru că încă mai avem izvoare cu apă
limpede, ceea ce la ei în tară nu prea se mai întâmplă. Mie asta mi se pare
foarte grav... și tocmai ăștia, adică cei ce sunt cele mai distructive nații,
vin peste noi să ne lămurească cât de deștepți sunt ei și cât de proști suntem
noi... iar peste umărul nostru privesc cu jind la ce mai au de distrus și la
noi prin ogradă, că la ei au poluat, au chimizat și au tehnologizat aproape
tot.
No comments:
Post a Comment