Cine esti tu?... (un gand scris).

Atunci cand te nasti esti doar un botz de carne, mancacios si somnoros si poate plangacios daca ceva te doare sau ceva nu iti ajunge.

Apoi cresti an dupa an si intr-o prima etapa esti atent sa explorezi lumea inconjuratoare si sa te integrezi perfect astfel incat sa fi acceptat si iubit. Cand esti inca fraged ai tendinta sa imiti pe cei mari. Ce vezi si auzi aia replici.

Vorbim la modul general da?

Bineinteles ca sunt unii copii care se nasc cu un caracter puternic si cu o personalitate greu de strunit, dar ei sunt rari si considerati dificili, atat de parinti cat si de intreaga societate... mai tarziu.

Primii tai sapte ani de viata ai dorinte simple si cel mai mult conteaza sa fi iubit de cei apropiati si sa fi lasat sa te joci.

Un parinte responsabil isi urmareste copilul... lucid si atent cand se joaca pentru ca acolo ies la lumina primii lujeri ai inclinatiilor sale profesionale de mai tarziu. O sa vedeti fetite, care distrug papusile cautand sa inteleaga cum sunt fabricate si care prefera sa se joace cu un iepuras viu sau o pisicuta, sau sa coloreze si sa deseneze, sau sa construiasca ceva. O sa vedeti baietei care se plictisesc repede de o jucarie si vor mereu altceva si prefera mai degaba sa se catere prin copaci si sa exploreze cele mai dificil de accesat unghere ale casei si ale curtii. Nu exista copil standard, fiecare e unic si de aceea nu exista instructiuni de crestere care sa se potriveasca pentru toti copii.

In popor exista o vorba apropos de frati: "Ai cinci degete la o mana si nu se aseamana dar-mite fratii intre ei".

Expertilor le place sa imparta viata omului in fragmente de cate sapte ani.

Pana la sapte ani ai parte de cei "sapte ani de acasa"... sau nu :))) depinde de la caz la caz. Sunt un pic cinica aici dar trebuie sa remarcati ca multi copilasi in ziua de azi sunt "inrolati" la cresa sau/si la gradinita, iar educatia de acasa e subtire sau lipseste cu desavarsire, foarte grav, iar asta se vede in felul cum primele transe de adulti formati asa se comporta in societate. Rar in zilele noastre, un pusti care are parte de o bunica iubitoare si atenta, care sa stie sa ii transmita valori traditionale de conduita in societate si in familie.

Apoi intri intr-o noua etapa 7-14 ani cand incepi sa fi atent mai mult la ce face "gasca" ta de prieteni si sa vrei sa te integrezi acolo cu orice pret. Poate chiar si cu pretul de a te departa de familie. O ruptura grea pe care o vad in zilele noastre tot mai des la tinerii din jur. Totul le "pute"... parintii sunt niste "fraieri"... doar o sursa de bani si de-a dreptul "enervanti" cand se baga cu tine in seama fara sa ai chef de ei :))

Vorbim la modul general da?

Apoi intri intr-o noua etapa 14 - 21 ani cand daca nu ai luat-o razna complet si sti ce e cu capul tau incepi sa te aduni si sa te gandesti ce meserie sa iti alegi? ca gata... usor usor vrei sa te desprinzi de "cuib"... i-ai suportat destul pe "babaci"... vrei sa ai viata ta si sa iti faci propriul "cuib". Poate aspiri sa dai mai departe la facultate poate nu, dar bacalaureatul este punctul cheie al incheierii acestui ciclu si fara ca sa iti iei examenul de bacalaureat... alegi sa ramai un om neincheiat in planul pregatirii tale pentru pasul urmator. La 21 de ani esti ori salariat pe undeva (poate chiar ai propria ta afacere), ori casnica, ori ai ales sa faci o facultate pentru ca sti si simti ca poti mai mult pe acest plan.

Vorbim la modul general da?

Apoi intri intr-o noua etapa 21- 28 ani... aici fiecare e cu povestea sa... deja ne pregatim sa ne maturizam.

Apoi intri intr-o noua etapa 28 - 35 ani... aici daca esti femeie spre sfarsitul acestei perioade incepi sa iti faci un soi de bilant... poate te-ai focusat atat de mult pe cariera ta profesionala ca ai omis ca iti doresti fierbinte o familie cu unu doi copii acolo si un sot atent si iubitor... sau poate ai o familie dar te-ai instrainat de cel de langa tine... sau poate esti implinita si fericita asa cum esti... fiecare femeie are saga (povestea) ei dulce-amaruie... daca esti barbat lucrurile de cele mai multe ori stau mai simplu si esti la varsta cand nu iti faci prea multe ganduri si griji dar te bucuri de viata.

Vorbim la modul general da?

Apoi intri in etapa 35 - 42 ani... profesional pot sa iti spun ca dai maximum... in plan personal la aceasta varsta, fiecare "culege ce a semanat".

Apoi intri in etapa 42 - 49 ani... (aici sunt si eu acum hihihi)... profesional daca ai ales sa lucrezi intr-o corporatie si nu ai "relatii" deja ii incurci si nu mai contezi indiferent care este situatia ta personala si profesionala... intri la capitolul "piese uzate" :)) iar in plan personal totul depinde de tine... de cat de puternic ai invatat sa stai pe propriile tale picioare.

Vorbim la modul general da?

Apoi intri in etapa 49 - 56 ani ... daca te uiti la stiri si auzi "o batrana de 55 de ani a trecut strada si..." te intrebi... "mai astia sunt cu capul? la 55 nu esti batrana..." :)))

Apoi daca totul este OK intri in etapa 56 - 64 ani... si poate nu ai timp sa te mai observi pentru ca esti bunic (tata meu nu a mai apucat asta a murit de inima la 53 si multi ca el pentru ca viata agitata si stresul doboara oameni)

Vorbim la modul general da?

Apoi fiecare cat are atza pe mosorelul vietii sale...

Daca sunt "capo del tuti capi" si hotarasc sa duc pensionarea dincolo de 64 de ani am sanse mari sa raman fara pensionari care sa primeasca lunar o pensioara de mizerie (sau nu) dupa ce ani de zile i-am "stors" cu munca de bani si de energie vitala... este ca sunt destept? cine sunt eu?... imi place sa-mi zic sistemul... ca sa nu se prinda "fraierii" cine sunt...

Dar Eu... Eu cine sunt? Eu nu EU sau UE :)))

Eu cred ca e bine sa ne intrebam din timp fiecare cine suntem? cui dam puterea noastra? ce facem cu cararea vietii noastre?