Excursia a fost o reusita totala. Scopurile propuse: vindecare, recreere, reconectare cu natura si de vizitare in sacralitate a doua dintre locatiile speciale din Tara Luanei, au fost atinse si chiar depasite in unele cazuri.
In prima zi, dupa ce ne-am cazat repejor si am luat o mica gustare, am pornit spre primul obiectiv, Babele de a Ulmet.
Mi-a placut foarte mult, un articol de pe un alt blog pe care il gasiti facand clik aici, care am vazut ca e scris de curand si ma bucur, ca si alti romani isi manifesta interesul, de a vedea si a descrie acea zona de poveste, poate cine stie? autoritatile locale se vor invrednici sa repare drumurile, care sunt intr-o stare jalnica. Pe noi insa asta nu ne-a oprit sa ajungem unde ne-am propus si faptul ca am avut cu noi doi baieti de treaba crescuti in apropierea zonei vizitate, oameni ai locului, a contat foarte mult. Oamenii locului, sunt ca niste faclii calauzitoare. Nici un obstacol nu ii poate opri din drum. Cumva si eu am tangenta cu aceste plaiuri pe linie paterna, tatal meu, care acum nu mai este printre noi, fiind nascut langa Buzau. Aceste aspecte conteaza atunci cand vrei sa te conectezi la un nivel subtil, cu anumite locuri speciale, cu o sacralitate aparte.
Lasand la o parte legendele si studiind strict shamanic si inginereste, energia ansamblului ancestral, daca sti sa intri in stare de meditatie si sa te conectezi cu spiritele protectoare si cu energiile naturii, pot sa spun ca acel loc are un efect curativ deosebit. Pentru cel prezent acolo in respect si recunostiinta, energia feinina, energia masculina, fiecare ceakra in parte, sunt pe rand reglate, echilibrate si energizate. Samanul invata sa conlucreze cu spiritele naturii si sa le ceara ajutorul pentru semenii sai. Asta insa bineinteles, nu se poate intampla unei persoane care nu este deschisa, care se duce acolo ca simplu vizitator si care mai gandese si negativ. Genul asta de turisti se vor alege cu palpitatii, cu dureri de cap, sau poate doar cu un simplu disconfort. Totusi vor constata cu totii ca dupa o zi de stat prin acele locuri, enegia din corpul lor creste inexplicabil pentru cateva zile.
Cei care au participat erau greu de urnit din loc. Starea de bine care le invaluia corpul ii determina sa zaboveasca mult pe fiecare segment de drum.
Cand ma aflam in padure multumita ca grupul nostru a ajuns pana la capat, m-am indepartat un pic de grup si m-am apucat sa strang craci uscate, care impanzeau cararile padurii, pentru ca seara aveam sa fac un frumos Foc Sacru, ca sa onorez strabunii, care ne-au insotit la drum cu atat de multa iubire si sa procesez in burta lui si ceea ce aveau de pus in el invitatii mei.
In timp ce strangeam lemne, a inceput sa bata vantul si un sunet ca de caval mi-a rasunat in urechi. Zic in gandul meu... o fi vre-un satean care canta pe pajistile din vale, prin apropiere. Apoi melodia tace si iar se aude. Devin mai atenta. Muzica se auzea doar cand batea vantul, daca vantul statea, tacea si melodia. Cand studiez mai atent in jurul meu... ce sa vezi? Unul din copaci avea o parte uscata si o parte vie, iar in partea uscata era o portiune ca un fel de scorbura. El imi canta! I-am multmit impresionata. Pentru unii dintre voi poate pare hilar un om sa multumeasca copacului, dar strabunii nostrii inainte sa taie un copac ales in acest sens, se duceau in padure si ii spuneau si il lasau o noapte sa isi ia la revedere de la fratii lui. Astazi triburile amerindiene inca fac acest lucru, noi am uitat. Noi a uitat sa vorbim cu plantele si cu animalele, ca si cand am vorbi cu fratii nostrii si sa ii onoram cu respect. Probabil ca la sate inca mai sunt batrani care stiu aceste taine, probabil...
Focul Sacru de seara a fost absolut magic! A pornit greu, dar apoi a ars ca o torta inalta si mie cel putin mi-a dezvaluit fel si fel de semne benefice, care mi-au dat incredere ca va fi bine in viitor. La final cand jarul era inca firbinte, Mama Natura a iceput sa ploua incet si maruntel peste noi, curatandu-ne si ultimele urme de energie nedorita din aurele corpurilor noastre. Simteam ca plutesc de fericire si de emotie. Totul a fost perfect.
A doua zi dupa dezmorteala de dimineata, am plecat plini de voiosie si cu un tonus bun, catre cel de-al doilea obiectiv, chiliile rupestre de la Nucu. Ajunsi in Valea Cozanei am fost coplesiti de frumusetea si de energetica deosebita. Ruinele abea perceptibile ale palatului regelui Luana, portalul, izvorul cu apa vie, stau in valea aceea larga chiar sub nasul vizitatorului, dar numai ochiul cunoscator le poate vedea. Se urca greu la chilii dar merita tot efortul. Cine are energie sa urce si mai sus la varful Turtudui, la final se simte de-a dreptul binecuvantat.
Tot drumul am fost insotiti de fluturi, scarabei, libelule, soparlite, am vazut si un iepuras si o vizuina de vulpe. Padurea are viata si are mesaje pentru noi. Trebuie doar sa stim sa le intelegem.
Astept cu emotie noi drumetii magice si noi experiente interesante si va invit sa vedeti facand clik aici un album cu pozele noastre.
material realizat de
Raluca Clemence Marinescu
consilier pentru dezvoltare personala atestat, formator atestat si facilitator shaman
"SCHIMBA in BINE viata TA!"
"SCHIMBA in BINE viata TA!"
vizitati si alte postari de pe site-ul www.shamanartizan.ro
No comments:
Post a Comment